Notiţe. Şi femeia-copac. Iarăşi.

.

N-am mai scris de ceva vreme.
Asta pe lângă faptul că, la recitire, jurnalul ăsta public începe să-mi pară siropos şi inutil.

Înregistrăm a doua piesă, iar sentimentul e acelaşi: sunt recunoscătoare şi radiez de bucurie, dar totodată simt că-mi las unicul copil să plece în lume, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, ca într-o uniune care se destramă în momentul când se afirmă.

După ce am urlat atâta vreme după linişte, parcă-parcă se arată. De data asta ceaiul vine singur spre mine, cu cereri de fotografie şi cântec (ce mi-aş putea dori mai mult?), iar obsesia pe care o dezvolt pentru femeia-copac şi tot ce reprezintă ea îşi lasă amprenta mai adânc decât mi-aş fi imaginat până nu demult că aş vrea.

Am "upgradat" desenul cu ajutorul Herminei şi foarte curând îl voi purta cu mine peste tot. Ce-i drept, e mai simplu decât să-mi plantez rădăcini de copac sub piele. :)

.

Anou

.

An nou. Planuri multe şi mari şi ambiţii prosteşti de care voi ţine cu dinţii.
An nou şi greu şi cu nevoie de tot ajutorul pe care-l pot primi din partea voastră, măcar cât să-mi ţineţi pumnii.

Partea mai uşoară a şi început, dacă stau bine să mă gândesc: următoarea piesă intră în studio cândva săptămâna viitoare. Sper.

Să vedem... să vedem... să vedem... ce-o să iasă.
Sună periculos! :)


Şi la mulţi ani!

.

de sezon

.

Gata. Trebuie să-mi tratez şi eu creierul infectat de spiritul sărbătorilor.

Am ceai, scorţişoară şi zăpadă. Am deja cadouri frumoase şi bucuria că am adus zâmbete sincere. Am câţiva prieteni şi sentimentul că aproape am râs cu toată fiinţa.

Dar nu-mi place să fac bilanţul.
Voi dezamăgi, voi fi salvarea unora, voi învăţa, voi uita, ca în fiecare an - poate doar proporţional mai mult. Anul viitor va fi aşa cum va fi şi, cum nu am regretat nimic până acum, nu voi regreta nici de acum încolo.

Aşa că vă urez şi eu zile fericite, dar mai ales cu linişte sufletească.

Şi nu uitaţi: Moş Crăciun există! Viva la revolución!

.

Nadir

.

Mă laud cu muzica, versurile, şi fotografiile, dar ”vina” pentru producţia muzicală şi aranjament îi aparţine lui Adrian Cristescu. Mulţumiri lui Mysha pentru chitară.

.

vină

.

După tot ce-ai dezgropat, n-ai găsit nimic, aşa-i?
Credeam că doar ”iarta-mă” e un cuvânt greu, dar se pare că e mai greu să-ţi recunoşti ţie că am dreptate.

Hai... Acum fii bun şi curăţă-mi obrazul de noroiul de pe palma ta.


PS: Post nedirecţionat, că cine ştie cine se simte.
PPS: Cine se simte, să-şi pună totuşi întrebări.

.